aclepyo4story

VIATA este anapoda… Niciodata nu ne lasa sa o intelegem…

Cand suntem tineri nu ne punem prea multe intrebari, ci doar RESPIRAM tinerete…
Putin MAI TARZIU, in adolescenta, nici nu ne trec prin cap INTREBARI de genul: “CE CAUT AICI?”, “DE CE NE NASTEM?”…
La MATURITATE, incepem doar CATEODATA, in anumite ocazii, sa RESPIRAM AER CURAT si sa ne spunem incet, in GAND: “Sunt o FRUNZA!”.
Apare perioada 40-65 de ani in care trupul sufera transformari si apar primele semne ale… TOAMNEI!
Mai incolo, in IARNA… VARSTEI, suntem prea acoperiti de FRIG si de ninsoarea de ani ca sa mai facem CEVA… Doar  TREMURAM…!

Stiu ca nu intelegeti tot din ce am scris aici… Nici nu aveti cum! Fiecare rand – de sus in jos! – CAPATA SENS la o anumita varsta! TOTUSI, NU TREBUIE SA ASTEPTATI interperiile varstei, ca sa va dati seama ca sunteti… PLOUAT!
La orice varsta – DA, acum am inteles! – este loc de un zambet…!!! DAR si aici – paradoxal! – apare intrebarea: CAND si UNDE SUNTEM CU ADEVARAT FERICITI?  (“FERICIT” in sensul ca… VIATA nu se scurge IN GOL, ca VIATA este PLINA!).

Ei bine RASPUNSUL este: NATURA!
IUBESTE NATURA! RESPECTA si PROTEJEAZA NATURA si VIATA TA va fi O LEGENDA! O LEGENDA soptita de FRUNZELE COPACILOR, o AVENTURA in care TIMPUL este o ADIERE DE PRIMAVARA si nu un CRIVAT AMARNIC!
RESPIRA…!
ASCULTA VANTUL…!!! Vezi, deja NATURA ITI VORBESTE! NATURA ITI SPUNE POVESTI… ACUM nu va spune NIMIC de tine, DAR COPIII cand vor vedea POMUL din fata casei vor zice: “Ce COPAC frumos! Seamana cu TATAL MEU! Seamana cu MAMA mea”…

Ne nastem puri! Dar TIMPUL si MINTEA ne murdaresc!
UNIVERSUL este guvernat de reguli foarte simple, NOI le complicam definitiv!
CA NISTE SOLDATI IN POST aparam VIATA, dar nu ne dam seama ca ANII trec peste noi!
Privim prea departe cand PREZENTUL se afla CHIAR sub nasul nostru!
Si cand un GLONT ratacit numit VARSTA ne loveste in plin, DISPAREM ca un vis…
…Un VIS care exista doar in SUFLETELE celor DRAGI!
Si iata si RASPUNSUL!:
“Viata este o lupta, deci te lupta!”
Si, daca se poate cu cat mai multi oameni DRAGI langa NOI!

Este adevarat: SCOALA nu mai este CE A FOST! Nu sunt deloc nostalgic si nu o spun doar eu: sistemul de educatie din Romania este greoi si inutil…
Se schimba ministrii pe banda rulanta, care isi lasa toti amprenta, PARDON!,  am vrut sa zic BOCANCUL pe SCOALA!
Din toata aceasta degringolada avem doua VICTIME sigure: COPIII si – evident! – PARINTII!
Din start MICUTII nu inteleg ce se intampla! Cum poti sa intelegi CEVA cand intri in SCOALA si NU AI MANUALE!… Penibil!…
Mamicile si taticii isi privesc consternati odraslele si simt (DUREROS) cum efortul lor – atat material, cat si SPIRITUAL -, de cele mai multe ori, este sortit PIEIRII!
TOTUL TREBUIE REGANDIT!… Parerea mea…!
TOTUL TREBUIE LUAT DE LA ZERO!
Si putem sa lua ca exemplu NATURA! E atat de… la indemana! E atat de simplu!
Iata o IDEE: http://www.aclepyo-story.ro

Vrem sau nu sa fim de acord, NATURA ESTE CEA CARE NE ACCEPTA in aceasta parte a Universului! Partea (mereu!) tristă vine din faptul ca IN LOC SA-I MULTUMIM, noi O CHINUIM si O RANIM cu… INDIFERENTA noastra!
Mai mult, NU PUTEM INTELEGE UN ADEVAR SIMPLU: daca NATURA moare, MURIM SI NOI! Adica, SA FIE CLAR: NATURA a fost PRIMA si mult mai tarziu(!) NOI!… Iar OAMENII, cu TUPEUL caracteristic fiarei care isi devoreaza prada, CE FAC…?!? INCET, dar BINE distrug NATURA!… Sau, altfel spus, INCET, dar SIGUR ne SINUCIDEM…
Ne imbatam cu faptul ca avem de toate: viata, suflet, speranta, tehnologie… DAR FARA NATURA, de fapt(!) NU AVEM NIMIC!!!
Daca nu ne trezim ACUM, FIECARE RESPIRATIE NE VA FI NUMARATA… Si, din pacate, cred ca numaratoarea inversa A INCEPUT:
1000… 999… 998… 997… 996… 995…

Sunt doar un copac…
PICIOARELE mele, lemnoase, se ramifica adanc in pamant. TRUPUL meu, un sprijin de nadejde, este zvelt si rezistent. Iar MAINILE, ei bine cu ele imi “zburlesc” mereu PARUL des, bogat in frunze… Timpul, anotimpurile si clipele fac CERC DE ANI in SUFLET, care se astern la rand, in INTERIOR, intarindu-mi ESENTA, caracterul!…

…DAR, intr-o zi apare OMUL! Iar EU… DISPAR!!!
Dispar frunzele care produceau OXIGEN, dispare si trupul meu, cel plin de INTELEPCIUNE, dispar si radacinile care FIXAU pamantul!
Si asa – brusc! – se termină POVESTEA mea… Dar CE conteaza… Sunt – poate ca am fost cu totii! – DOAR un copac!

Nota Autorului
Intelepciunea japoneza spune: “Traiul din PREZENT este – de fapt! – PREGATIREA pentru viata care URMEAZA! Este o A DOUA SANSA pentru a indrepta din GRESELILE TRECUTULUI!”Atunci eu imi pun intrebarea:
“In VIITOR, pe noi OARE ce ne asteapta?”…

…Dar ce conteaza… Am fost DOAR… un copac!!!

Suntem – fara doar si poate! – o SOCIETATE DE CONSUM. Adica, mai pe scurt, ne nastem ca sa (NE)… consumam. TOT ce ne cade in “mana” DEVORAM! Ca asa suntem invatati…!

De MICI ni se transmite mesajul: “Invata ca sa fii cineva!”… In loc sa ni se spuna: “ESTI CINEVA! Invata pentru tine.”

In COPILARIE “programarea” continua: “Invata, daca vrei sa ai bani!”… In loc sa ni se spuna: “JUCATI-VA! COPILARIA este cea mai de pret amintire!”

ADOLESCENTA vine si ea cu indemnuri “mobilizatoare”: “Trebuie sa iei BAC-ul! Maine, poimaine pleci la… munca!”… In loc sa ni se spuna: ” MERGI PE DRUMUL TAU!”

Iar la MATURITATE suntem deja CONSUMATI!… DE CE?… Nu stiu… Poate ca din cauza ca traim intr-o societate cu reguli vechi, care nu doreste sa facem alegerile noastre!

DECI, care este solutia? Este simplu: INTOARCEREA LA NATURA! Aici este secretul pe care FIECARE trebuie sa-l gaseasca pentru el insusi… Mai mult nu pot spune! Dar stiu ca DACA IUBIM SI RESPECTAM NATURA, fiecare dintre noi isi va gasi LOCUL si, in final, SUFLETUL… Acel suflet pe care SOCIETATEA in care traim il… macina, dar pe care NATURA il va duce mereu in ETERNITATE.

Radacini. Trecut. Amintiri. Clipe de neuitat!
Radacini. Copac. Anotimpuri. Clipe de neuitat!
Radacini. Copii. Zambete. Clipe de neuitat!
Radacini. Familie. Impreuna. Clipe de neuitat!
Radacini. Iubire. Cuplu. Clipe de neuitat!
Radacini. Soare. Caldura. Clipe de neuitat!
Radacini. Natura. Verde… Pana nu este prea tarziu!
Pierduti in viteza vietii pe care o traim ne rupem… radacinile! Poate ca asta se urmareste… Pierdem trecutul, pierdem amintirile, pierdem anotimpurile, pierdem – ce-i mai grav! – zambetele copiilor, pierdem momentele cand suntem impreuna, in familie, pierdem iubirea, pierdem caldura, pierdem clipe de neuitat!
Si atunci CE NE RAMANE? Mai NIMIC! Devenim frunze, efemere, in vant… FARA RADACINI!
… Poate ca este un refren nebun, auzit de multe ori, dar CE FACI TU CITITORULE ca sa-ti recastigii amintirile, anotimpurile, zambetul, familia, caldura?
IUBESTE NATURA! Planteaza un pom! Si, DOAR ATUNCI o sa ai… RADACINI!